Te uiti in spatele tau, peste tot pe unde mergi, iti lasi o amprenta, uneori placuta, de cele mai multe ori detestata! Insa cel mai dureros lucru e sa-ti vezi prietenii care-i cunosti de ani buni de zile, care sunt influentati de amprente noi, de oameni care au doua fete, de oameni rai prin firea lor.
E greu sa accepti faptul ca iti pierzi un om bun care vrea sa fie ca altii, vrea sa fie "cool" sau "funky", uitand insa de unde a plecat si cu cine se ducea la cinema cand avea 7 ani cu paine si iaurt(ca nu aveam bani de popcorn, cola sau cine stie ce fel de nebunii).
Aseara mi-am pierdut inca un prieten, inca un tip pe care il cunosc de mult s-a prostit si exact ca ceilalti, o sa ajunga sa-si bage in vena si sa fure bani de la ai sai pentru cine stie ce prostii. Unde gresesc eu? Il las sa plece fara sa incerc sa-l conving sa ramana.
Am auzit de atatea ori cuvintele: "TE DAI ASA DE REPEDE BATUT? NU CREZI IN A DOUA SANSA?" incat incepe sa ma doara capul. Iar eu nu cred in a doua sansa, odara un lucru stabilit, cu greu poate fii schimbat. Odata creata o impresie, cu greu poate fii inlaturata.
E pacat... oricine face pacate, dar modul prin care ne comportam dupa acel pacat cantareste in egala masura cu raul facut.
Da din pacate este adevarat multi oameni nu se gandesc la consecinte prieteni pierduti ba chiar se pierd si ei... :(
RăspundețiȘtergere