Zile bune, zile rele

Groaznica zii! Nu ca m-as plange, dar totul a fost pe dos si inca e. M-am trezit la 10, dupa o noapte ca de lunatic in care am stat in fata micului ecran cu popcorn survoland programele, si am hotarat ca cel mai bun lucru este sa ma duc la sala (chiar daca la 13 ma intalneam cu prietenii). Odata ajuns la sala, realizez ca eram singurul nebun care sambata dimineata avea chef sa transpire, asa ca nu am stat prea mult...
Ajuns acasa, in fata usii, primesc un soc: nimeni nu era acasa, si eu nu aveam cheia! Asa am stat eu 1 ora in scara inghetata a propriului meu bloc asteptand sa vina cineva sa-mi deschida usa. Si uite asa n-am mai ajuns nici la intalnirea cu prietenii mei.
Decid sa fac un dus cald ca sa ma incalzesc pentru ca a fost destul de frig afara... dupa 2 minute de cand itrasem in cada, se opreste apa calda.(la faza asta nu cred ca mai zic nimic: imi venea, gol fiind, sa ies afara si sa il strand de gat pe nemernicul care a oprit apa!)
Am tratat totul cu astea, am tratat totul cu zambete si rasete, pe moment considerand ca nu are ce sa se mai intample.
Dupa ce am ratat o "ieseala" in oras, am dat peste norocul de a intra be mess si a fii invitat de un coleg la un bowling!  Am acceptat imediat, eram deja plictisit de moarte! trebuia sa ne intalnim la 17:00. Mi-am propus sa dorm 1 ora, nu mai mult. Initial am vrut sa-mi setez alarma de la telefon, dar am considerat ca pot conta pe fratele meu sa ma trezeasca. Nu-mi mai amintesc de am visat, era ceva legat chitara (probabil o chitara care ma inghite pentru ca o chinuiam prea mult), in fine...    Cand ma trezesc, ma duc un bucatarie si ma uit la telefon: 20 apeluri nepreluate; ora 18:35. INNEBUNISEM!!!   Asa s-a suparat si colegul meu pe mine(SMS-"Esti bulangiu bah!") si am ramas prizioner in propria mea casa.
Sa nu mai punem la socoteala ca m-am fript, am dat cu capul de coltul dulapului de sus la bucatarie, mi-am uitat abonamentul la sala.

Ce sa mai zic... a fost o zii...(*ramane la parerea ta)

Inca un inceput...

Acum nu mai mult de cateva luni nu credeam ca voi ajunge aici, sa scriu intr-un blog si sa am o asemena activitate, dar uite-ma aici, mi-am inceput un blog si chiar nu regret ca-mi pierd timpul. Ma numesc Stefan, implinesc 18 ani in mai(pe 14 mai exact), mai presus de toate sunt om, n-am sa insist in a ma auto-caracteriza, niciodata n-am s-o fac, pentru ca niciodata nu am incercat. Prefer sa-mi las sufletul sa ma caracterizeze dacat sa ma prefac si sa-mi controlez sentimentele.
Dat fiind faptul ca am prieteni prin diverse parti ale tarii, ma cel mai mare ghinionist ca m-am nascut in Bucuresti, chiar daca din punctul de vedere al distractiei nu am ce zice, blocurile si strazile astea imi seaca sufletul an de an. Fata de Cluj, Sibiu, Iasi, Piatra Neamt;  Bucurestiul e o mare groapa de gunoi in care ne chinuim in fiecare zii.
Am inceput sa am din ce in ce mai multe activitati, m-am saturat "sa frec duda de pomana" asa ca am luat atitunice, urmaresc cele mai noi filme, invat germana, fac reviste scolare, am inceput sa cant la chitara, citesc(dar niciodata nu termin cartea), mai rar dar si acolo: fac teatru.
~mari credite unei fete care a intrat subit in viata mea dar care m-a convins in scurt timp sa ma apuc de bloggerit :* promit ca am sa scriu mai mult dar acum sunt pe o mare fuga, trebuie sa ajung la un prieten ca sa-l ajut cu ceva(sincer nici eu nu stiu cu ce)