duminică, 20 februarie 2011

Regele Moare-Eugene Ionesco

"Le roi se muret"


Deja vad cum se ridica acea mare cortina, iar va trebui sa port o masca vicleana in fata unor straini, iar va trebui sa-mi deschid sufletul sa iasa ceva frumos din el.
Pe scurt... iar sunt obligat; silit, sa joc o piesa de teatru, pentru ca unii oameni considera ca am talent(eu o consider abilitate de a minti).


Voi fii iar rege, dar nu in propria viata, pentru ca a trecut de mult perioada aia, dar pe scena,  ma voi numi BERENGER I, voi avea 2 sotii, si un regat care se duce de rapa(cat de familial suna totul). 

Povestea se concentreaza asupra ultimei ore de viata a regelui, in care el innebuneste si se comporta caragios, parerea mea e ca e o piesa de RAHAT (excuse my french), umorul este negru, o combinatie funebra intre autorul francez si ceva luat de la britanici.


 Voi lasa aceste randuri neterminate,  am multe care-mi rascolesc mitea acum,

luni, 14 februarie 2011

Un gând despre...

“Dacă vrei să faci ceva pentru societate, începe cu tine insuti”


Toleranţa este o valoare pe care puţini oameni o posedă din păcate.    Consider că oamenii care au ca principală ocupaţie criticatul altora, folosesc acest mod de apărare din pricina propriilor frustrări şi decepţii.

Astea nu sunt ganduile mele, le-am cules de la o necunoscuta, Mihalache Adina, dintr-un articol pentru revista scolii. Dar cuvintele ei se potrivesc foarte bine, sunt parte integrala aproape din gandurile mele.
Daca am invata sa fim putin mai toleranti, am fii mult mai intelepti.

Mi-am dus toleranta pana la marginea propriei prapastii, iar cand am fost pacalit de persoane viclene, cu doua fete, m-am aruncat in munca.

Aici sunt eu astazi, am capul in pamant asemeni unui struț. Cat as vrea sa imi ridic privirea de la munca si sa ma uit catre stele, dar imi este teama.

Mi-e teama pentru ca ma pot trezii singur, nimeni langa mine, nici la bine nici la greu,  un stingher in mijlocul aridului desert pe care-l consideram ”viata”.

Tocmai aceste ganduri ma mentin treaz, in priza, pregatit de orice, pregatit de munca si lucru pana la epuizare si dincolo de ea.

Decat sa ma trezesc singur, mai bine sa-mi vad mainile insangerate de lucru.

Cineva a aprins o flacara, un semnal in departare pentru mine, incercand sa ma salveze, dar am raspuns prea tarziu la acel semnal,  iar acum stau cu flacara aprinsa sperand ca acea persoana va schita ceva. E uimitor cat de repede se pot inversa rolurile.

Acestea fiind spuse: ”Munca te innobileaza dar te dezumanizeaza.”


  Dacă ne-am înţelege unii pe alţii, am putea fi mai sinceri şi mai deschişi, nu ar trebui să se ascundă nimeni după măşti de falsitate.

  Oamenii ar trebui să se gândească mai mult la faptul că în viaţă totul este că o balanţa, iar dacă noi judecăm pe cineva, ni se întâmplă şi noua acelaşi lucru la un moment dat.

  Deci, în viziunea mea, toleranţa este importantă pentru a evoula din punct de vedere spiritual.

vineri, 11 februarie 2011

Greseli peste greseli...

E normal, lumea se supara, eu ma consum ca o flacara aprinsa, si ma sting. Nu ramane decat cenusa in urma, o cenusa neagra care se depune undeva in mine, si care ramane acolo parte dintr-un strat mare. Am gresit, greseala prosteasca, daca as avea tupeul pe care in consideri ca in am, acum n-as scrie aici, as incerca sa te sun, acum nu as sta pe ganduri ci as incerca sa te vrajesc cu vorbe ieftine care-mi provoaca greata. Stii doar ca nu cred in a 2-a sansa, asa sunt eu, poate ca intr-una din zilele astea o sa fac o prostie, o greseala probabil pe care n-am s-o regret. Am incercat sa las lucrurile sa vina de la sine, uite ce s-a intamplat, te-am suparat.
Am asteptat cateva zile un semn, am asteptat o privire, orice,  asa ca am considerat ca cel mai bine e sa te las cu prietenii tai, nu stiu cum se facea ca tot timpul cand ma uitam la tine, erai cu spatele, erai departe, dar atat de perfecta.

Un singur lucru iti spun, nu te merit, poate nu te merit inca, dar iti promit ca voi munci pentru tine de acum inainte, voi munci pana imi cad mainile si cand consideri tu ca e bine, atunci voi vedea ce-o sa fac.

Pana una alta ma retrag in coltul meu si imi vad de mizerabila mea viata, nu te mai supara pe mine, ma faci sa ma urasc mai mult...

duminică, 6 februarie 2011

Ce timpuri...

Te uiti in spatele tau, peste tot pe unde mergi, iti lasi o amprenta, uneori placuta, de cele mai multe ori detestata! Insa cel mai dureros lucru e sa-ti vezi prietenii care-i cunosti de ani buni de zile, care sunt influentati de amprente noi, de oameni care au doua fete, de oameni rai prin firea lor.
E greu sa accepti faptul ca iti pierzi un om bun care vrea sa fie ca altii, vrea sa fie "cool" sau "funky", uitand insa de unde  a plecat si cu cine se ducea la cinema cand avea 7 ani cu paine si iaurt(ca nu aveam bani de popcorn, cola sau cine stie ce fel de nebunii).
Aseara mi-am pierdut inca un prieten, inca un tip pe care il cunosc de mult s-a prostit si exact ca ceilalti, o sa ajunga sa-si bage in vena si sa fure bani de la ai sai pentru cine stie ce prostii. Unde gresesc eu?  Il las sa plece fara sa incerc sa-l conving sa ramana.
Am auzit de atatea ori cuvintele: "TE DAI ASA DE REPEDE BATUT? NU CREZI IN A DOUA SANSA?" incat incepe sa ma doara capul. Iar eu nu cred in a doua sansa, odara un lucru stabilit, cu greu poate fii schimbat. Odata creata o impresie, cu greu poate fii inlaturata.


E pacat... oricine face pacate,  dar modul prin care ne comportam dupa acel pacat cantareste in egala masura cu raul facut.